Antropologie

motto prelungit

" ... în acel moment, 

în joc a intrat antropologia,

pentru a lua în răspăr aceste noţiuni şi

a distruge ideologia pieţei 

- mai exact, piaţa ca ideologie, nu numai ca realitate. 

Antropologia ne oferă posibilitatea de a recurge la societăţi 

şi la culturi în care noţiunea de valoare, 

aşa cum o înţelegem noi, 

este ca şi inexistentă şi

în care lucrurile nu sunt schimbate niciodată direct unele cu altele,

ci întotdeauna prin mijlocirea unei transcendenţe,

a unei abstracţiuni."

Jean Baudrillard, Cuvinte de acces, Valoarea

Uneori obosind de atâta căutare încerc să mă regăsesc, - formă înaltă de întoarcere a conştiinţei -, nereuşind încerc să-mi amintesc; să-mi văd trecutul lipsit de favorurile unei vieţi meticulos aranjate de semenii mei, mult mai deştepţi ca mine, şi care au creat tehnologia. Acum datorită ei scriu.

Formele de evadare cele mai ample sunt şi cele mai îndepărtate, de aceea în dorinţa de creaţie ne îndepărtăm cât mai mult de normalitatea celorlalţi, riscând să ne pierdem nefiind înţeleşi.
Pentru cei deja depărtaţi, le spun "Bine aţi venit!", nu-i mai întreb de firul care ar trebui să le arate direcţia de întoarcere, căci trăim în ziua când neexistând aceasta - întoarcerea - vom înnebuni curând.

"Bolnavii mintal, schizofrenicii în special, resimt o dificultate şi mai mare decât ceilalţi în a se recunoaşte în imaginea lor speculară. Unii se studiază ore în şir în faţa oglinzii, ca şi cum ar avea de-a face cu un specimen zoologic. O tânără, căreia psihiatrul îi cerea să-i spună motivul comportamentului ei neobişnuit, îi răspunde acestuia: "Pentru a mă regăsi.""

De aceea pictorii vor galerii virtuale, poeţii să-şi declame versurile fiind vizualizaţi, scriitorii se pun pe CD-uri - a înnebunit lumea?! Dorinţa de oglindire este mai puternică şi mai atavică acum, întoarcerea omului în acele spaţii rupestre, în care numai cei curajoşi se avântau, pune pe omul modern în multitudinea posibilităţilor de evocare şi el o alege pe prima: expunerea în întunericul nepătruns decât de cei puţini.  Tehnologia dă bice dorinţei de evadare, de expunere neîntârziată, de exchibiţionism intelectual, ruptură de realitate în final.
Nu-i nimeni vinovat, dacă omul ce crează nu este manipulat, dacă nu este un actor în mâna celor care scriu cecuri, atunci este eliberat de tehnologie, dar rătăcit în creaţie.

Marile teatre antice s-au făcut pentru ca omul să se audă până în ultimul rând, acel rând cocoţat  sus, deseori mângâiat de ramurile măslinilor. Pe acolo treceau şi nimfele, atrase de coruri, de râsete, de vaiete ale actorilor; cei atinşi de ele deveneau peste noapte filosofi, poeţi, sculptori...
Pot să mă regăsesc într-o oglindă de aer, transparentă, fiind aşa, pot vedea mai departe.


P.S.
Citatul din mijloc:
Roland Jaccard, Tentaţia Nihilistă, Ed. Bastion 2008, pag.35


http://photography.nationalgeographic.com/photography/enlarge/lascaux-cave-walls-photography.html