Fiinţa şi neantul

"Sunt pe terasa unei cafenele; îi observ pe ceilalţi consumatori şi mă ştiu observat. Rămânem aici în cazul celui mai banal conflict cu celălalt (fiinţa-obiect a celuilat pentru mine, fiinţa-mea-obiect pentru celălalt). Dar iată că, dintr-o dată se produce un oarecare incident de stradă: o coliziune uşoară, de exemplu, între o bicicletă şi un taxi. Imediat, chiar din clipa în care eu devin spectator al incidentului, mă simt în mod nonthetic angajat într-un noi. Rivalităţile, uşoarele conflicte anterioare au dispărut, iar conştiinţele care furnizează materia lui noi sunt tocmai cele ale tuturor consumatorilor: noi privim evenimentul, noi luăm partea unuia sau a celuilalt."

Jean Paul Sartre, Fiinţa şi neantul, în partea numită: "Fiinţa pentru celălalt", Ed. Paralela 45, pag. 563 sus